Numele meu este Tudor Domnița, am absolvit Politehnica din Cluj-Napoca și lucrez în IT de peste 10 ani. De-a lungul carierei, am trecut prin perioade de stres, dureri de spate, burnout, insomnii și multe alte probleme cu care se confruntă majoritatea persoanelor. Dar am găsit un remediu general și foarte accesibil, pe care vreau să-l răspândesc cât pot de mult: DRUMEȚIILE MONTANE.

A debutat ca o simplă activitate, a continuat ca un hobby și s-a transformat în cea mai mare pasiune a mea. 

Am avut norocul să merg cu tata în drumeții de la vârsta de 7 ani. Însă, deși îmi plăcea, tot preferam jocurile pe calculator și filmele în weekend-uri.

În anul 4 de facultate, m-am angajat la un job de birou. Mergeam și la sala de forță după lucru și rămâneam cu prea puțin timp liber. Așa că de-abia așteptam weekend-ul, că să îmi rezolv toate treburile personale. Problema era că niciodată nu terminam ce îmi propuneam și mereu amânam ce rămânea. Lista creștea și creștea, la fel ca și stresul din cauza neproductivității.

Într-un weekend, m-a chemat tata pe munte. Instinctul mi-a spus să mă duc; mare noroc că l-am ascultat. Săptămâna următoare, am observat că dau randament mult mai bun la lucru și rămân cu mai multă energie la finalul zilei. Atunci am realizat câți factori benefici sunt în joc și am început să îmi organizez singur drumețiile.

Asta a fost în 2014. De atunci, mi-am organizat sute de trasee (atât în România, cât și în afară) și am încercat să perfecționez toate aspectele ce țin de drumețiile pe munte.

O altă pasiune veche de-a mea e să ajut cât mai multă lume, sentimentul de împlinire fiind de nedescris. Așa că m-am gândit să combin cele 2 pasiuni și să învăț cât de mulți oameni pot, să fie autodidacți în arta mersului pe munte și să nu repete greșelile ce le-am repetat eu.

Nu am întâlnit încă om care să regrete că i-a dat muntelui o șansă, și nici nu cred că voi întâlni. Ar fi mare păcat să nu încerce toți măcar o dată, mai ales cei care locuiesc într-o țară așa frumoasă, precum România.